De unde vin denumirile Transilvania și Ardeal? Ce înseamnă? De ce două nume pentru aceeași regiune?

Denumirile Transilvania și Ardeal au fost consemnate în anii 1.000, respctiv către 1.200.

Numele de Transilvania a fost consemnat pentru prima dată în istorie în anul 1075 și este derivat din latina medievală.

De unde vin denumirile Transilvania și Ardeal? Ce înseamnă? De ce sunt două nume pentru aceeași regiune?

Ulterior, la începutul secolului al XII-lea, teritoriul apare menționat ca Partes Transsylvana, adică Părțile de dincolo de pădure.

Transilvania este o provincie istorică a României situată în interiorul arcului Carpatic.

În sens restrâns, sub numele de Transilvania se înţelege teritoriul care se suprapune pe Depresiunea Transilvaniei, delimitată de Carpaţii Orientali, Carpaţii Meridionali şi Munţii Apuseni, conform Enciclopedia României.

În sens larg (fără o argumentare ştiinţifică), termenul „Transilvania” desemnează teritoriul care se întinde până la graniţa de vest, incluzând Banatul, Crişana şi Maramureşul. Etimologic, numai spaţiului din interiorul arcului carpatic i se potriveşte numele de „Transilvania”, adică „un loc de peste pădure”.

Citește și: Cum au ajuns străinii să dea 200 € pe litrul de țuică de prune din Ardeal? Ce o face atât de scumpă?

Astfel, Transilvania propriu-zisă este compusă din 10 judeţe: Alba, Bistriţa-Năsăud, Braşov, Cluj, Covasna, Harghita, Hunedoara, Mureş, Sălaj şi Sibiu.

Pe de altă parte, denumirea Ardeal are origini magiare. Ardeal s-ar trage din maghiarul „erdely”, adică „dincolo de pădure”.

Citește și: Compusul chimic din țuică și palincă ce poate duce la orbire. Ce riști dacă le fabrici la tine acasă

Formele de Erdeulu, Erdeuele, Erdeuel, Herdeuel, Erdevel și Erdul sunt consemnate de la 1200. Forma Erdely a apărut după 1400, la cca 500 de ani după primele apariții ale ungurilor în regiune.

Scurt istoric

După cucerirea lui Traian în secolul al II-lea, a fost transformată în provincie romană. În perioada de trecere spre feudalism, populaţia daco-romană era organizată în obşti şi uniuni de obşti, care formau „ţările” (Ţara Făgăraşului, Ţara Haţegului, Ţara Lăpuşului, Ţara Maramureşului etc.), cu organizare şi legi proprii.

Acestora le-au urmat organizarea în formaţiuni statale incipiente, precum cele ale lui Gelu, Glad şi Menumorut.

Pe la sfârşitul secolului al X-lea în Transilvania au pătruns maghiarii şi secuii, care au cucerit-o complet în secolul al XII-lea.

Ulterior, regii maghiari vor aduce aici cavaleri teutoni şi vor popula părţile mai puţin populate cu colonişti saşi, în scopul de a apăra graniţa de est.

Numele de Transilvania, apărut în surse în secolul al XI‑lea, are două accepţiuni teritoriale şi istorice. Prima accepţiune, veche şi restrânsă, se referă la regiunea intracarpatică, aceea care a funcţionat până la 1541 ca voievodat în cadrul Regatului Ungariei. 

A doua accepţiune, modernă şi largă, se referă la regiunea intracarpatică, la Banat şi la Părţile Vestice (Partium), acestea din urmă fiind anexate Transilvaniei când ţara a devenit principat autonom sub suzeranitate otomană, după destrămarea Regatului Ungariei (1541).