De ce clipesc oamenii? O persoană obișnuită poate clipi de 20.000 de ori pe zi. Care e rolul acțiunii?
De ce clipesc oamenii? E o întrebare ce a fot pusă de mii de ani, ajungându-se la concluzia că această închidere și deschidere rapidă a ochilor are rolul de lubrefiere a organelor de văz. Dar oamenii de știință au descoperit în zilele noastre și un alt rol, mult mai subtil.
Vei clipi de aproximativ 15 până la 20 de ori în următorul minut. Fiecare clipire durează cam o treime de secundă.
Asta înseamnă că îți petreci cu ochii închiși aproximativ 10% din orele în care ești treaz și aproape că nu observi niciodată acest lucru.
Oamenii au observat clipitul încă din Antichitate, dar au presupus că are un rol doar de lubrifiere. Dar, în zilele noastre, oamenii de știință au observat și altceva.
Clipind, petrecem 90 de minute pe zi cu ochii închiși, chiar dacă suntem treji
Într-adevăr, clipitul menține în primul rând filmul lacrimal pe suprafața oculară, lucru esențial pentru claritatea optică și sănătatea corneei.
Fiecare mișcare a pleoapei reface stratul de lacrimi de pe cornee, împiedicând uscarea și păstrând suprafața optică netedă necesară pentru o vedere clară.
Glandele meibomiene din pleoape adaugă o peliculă uleioasă care încetinește evaporarea.
Fără clipit, corneea s-ar usca în câteva minute, ducând la disconfort, vedere încețoșată și, în cele din urmă, la leziuni.
De asemenea, protejează ochiul de impurități și joacă un rol secundar în procesarea cerebrală, oferind scurte pauze senzoriale.
O persoană obișnuită clipește de aproximativ 15.000 până la 20.000 de ori pe zi, petrecând circa 90 de minute cu ochii închiși.
Nou-născuții clipesc doar de aproximativ două-trei ori pe minut, mult mai rar decât adulții. Frecvența crește pe parcursul copilăriei și se stabilizează la vârsta adultă.
Citește și: Ce înseamnă când o persoană te privește mereu în ochi? Explicațiile psihologilor despre contactul vizual
Oamenii aflați într-o conversație clipesc semnificativ mai des decât aceleași persoane atunci când citesc sau privesc ceva singure.
În timpul concentrării intense, cum ar fi cititul sau jocurile video, rata clipitului scade dramatic, uneori la mai puțin de patru clipiri pe minut.
Creierul suprimă conștientizarea vizuală în timpul fiecărei clipiri printr-un mecanism numit suprimarea clipirii.
Totuși, această protecție explică doar o parte din poveste, deoarece oamenii clipesc mult mai mult decât ar fi necesar strict pentru lubrefiere.
În anii 1990, neurofiziologii au demonstrat că activitatea cortexului vizual este suprimată activ în timpul clipirii, dovedind că acesta este un proces cerebral coordonat de sistemele care gestionează atenția.
Citește și: Ce tipuri de becuri sunt cele mai economice și oferă o lumină mai sănătoasă pentru ochi
Ulterior, între 2009-2013, cercetătoarea Tamami Nakano și colegii săi au arătat că spectatorii care urmăresc același film clipesc în momente aproape identice, demonstrând că clipitul spontan se sincronizează cu structura informațională a experienței.
Clipitul are și scopuri cognitive
Cercetările conduse de Nakano au arătat că, într-o conversație, clipirile se grupează în pauzele naturale ale vorbirii interlocutorului, la finalul frazelor și între propoziții.
Creierul pare să sincronizeze clipitul cu granițele naturale ale informației, folosindu-l ca pe o fereastră de procesare între unitățile de comunicare.
Atunci când spectatorii dintr-o sală de cinema urmăresc același film, ei tind să clipească în aceleași momente, luând aceeași decizie inconștientă de a închide ochii la aceleași cadre.
Altfel spus, imaginează-ți că citești o carte. La finalul unei pagini, o întorci. Este un moment de tranziție la care nu te gândești; pur și simplu se întâmplă.
Clipitul este pentru creier ceea ce este întoarcerea paginii pentru cititor: un punct natural de pauză pe care mintea îl folosește pentru a consolida informația și a face trecerea către următoarea idee.
Singura diferență este ritmul: paginile se întorc la final de filă, în timp ce clipitul are loc la finalul unei propoziții.
Citește și: Există o culoare pe care au văzut-o numai șapte persoane din lume. A fost denumită „olo”. Cu ce seamănă?
Excesul de clipire are scopuri neurologice, iar frecvența variază în funcție de starea emoțională, efortul cognitiv și nivelul de dopamină.
Rata clipitului dezvăluie chimia creierului tău. Frecvența este strâns legată de dopamina din corpul striat.
Boala Parkinson, caracterizată prin deficit de dopamină, reduce dramatic clipitul (uneori sub cinci ori pe minut), în timp ce schizofrenia, asociată cu un exces de dopamină pe anumite căi neuronale, produce o rată mult crescută dect cea normală.
