În două minute, cât durează lectura unui text de nici măcar o pagină de computer, e esențial să știm despre acest extraordinar Domn cel puțin că:
1) Andrei Pleșu este o referință luminoasă (și) atunci când e în discuție tema amenajării adecvate
(dar și exemplare) a spațiului public de la noi;
2) E foarte simplu: domnia sa e un creator (foarte rar) de spațiu public normal, sănătos și de instituții ale excelenței;
3) Spațiu public (cel sănătos, cu atât mai mult) se face, desigur, cu instituții și, în acest sens, Dl. Pleșu e un mare creator de instituții în sens occidental: fie că este vorba despre zona politicii (cu accent pe dimensiunea diplomatică a acesteia), fie că este vorba despre domeniul mediatic sau cultural-academic;
4) Punctual și minimal: când a fost Ministru al Culturii, cultura de la noi a avut un cu totul alt rang; când a fost Ministru de Externe, diplomația de la noi a fost citită în marile cancelarii ale lumii, just, ca fiind reprezentată la vârful său de competență, etică și carismă; ca spirit rector (și, de fapt, în realitate, mult mai mult decât atât) al Dilemei și, mai apoi al Dilemei Vechi, Dl. Pleșu ne-a dat, în domeniul publicistic, un extraordinar de prețios bun public; ca lider al Colegiului Noua Europă (NEC), ne-a făcut cadou o instituție academică de rang occidental;
5) În raport cu limba română, prezența publică a domnului Andrei Pleșu este, realmente, o comoară. Este, sper, un loc comun – dar unul bun, fertil – faptul că domnia sa este unul dintre cei elevați vorbitori și scriitori ai limbii române. Dacă nu e, atunci așa trebuie să devină, pentru că limba română vorbită și scrisă de Dl. Pleșu este cu adevărat o sărbătoare regală.
6) Desigur că aceia care trăiesc infirmitatea gravă de a nu putea admira, nu vor aprecia ofensiva de șarm, distincția, tensiunea ideilor cu care lucrează, limpezimea argumentelor domniei sale, arta sa de a polemiza, plăcerea și inventivitatea de a formula (atât de des, antologic). Cu alte cuvinte, nu vor putea aprecia splendoarea, seniorialitatea prezenței publice a domnului Andrei Pleșu. Iar majoritatea nici nu știu, de fapt, ce mult pierd. Noi, ceilalți – cei mai mulți, de fapt – știm ce anume câștigăm privind, fără cearcănele resentimenului, dimpotrivă, cu prețuirea și cu respectul cuvenite, către Dl. Pleșu.
7) De asemenea, știm, sunt convins, că nu se cuvine să uităm că avem privilegiul de a fi contemporani cu un mare om.
La mulți ani, Domnule Andrei Pleșu!
Cristian Pătrășconiu este publicist, eseist, autor al mai multor cărți de dialoguri (cinci publicate la Editur Humanitas), editor coordonator al publicației Marginalia
Comentarii 0