Asistenții personali nu pot lucra non-stop. Cine îngrijește persoanele cu dizabilități după program?
Asistentul personal are un program legal de 40 de ore pe săptămână, însă persoana cu dizabilități grave poate avea nevoie de îngrijire permanentă. Cine asigură sprijinul în restul timpului și ce obligații au autoritățile? Legea ridică întrebări importante.
Asistenții personali au un program de lucru de maximum 8 ore pe zi, în medie, însă nevoile persoanelor cu handicap grav nu se opresc odată cu încheierea programului. În lipsa unor servicii de sprijin, părinții, soții sau copiii ajung să preia îngrijirea. Ce soluții există și ce responsabilități au autoritățile locale?
Pentru o persoană cu handicap grav, ajutorul poate fi necesar în orice moment al zilei. Unele persoane nu se pot deplasa singure, au nevoie de sprijin pentru a se îmbrăca, a mânca sau a-și face igiena personală. Altele nu pot rămâne nesupravegheate nici măcar câteva ore.
Asistenții personali nu pot lucra non-stop. Cine îngrijește persoanele cu dizabilități după program?
În aceste condiții, cele opt ore de lucru ale asistentului personal nu sunt întotdeauna suficiente pentru nevoile beneficiarului. După terminarea programului, cineva trebuie să preia îngrijirea. De cele mai multe ori, acel cineva este un membru al familiei.
Situația devine complicată în cazul rudelor care au un loc de muncă, al părinților în vârstă sau al familiilor în care o singură persoană se ocupă de toate responsabilitățile. Iar atunci când nu există rude care să poată interveni, apare o întrebare firească: cine asigură îngrijirea persoanei cu dizabilități?
Deși persoana cu handicap grav poate avea nevoie de ajutor zi și noapte, asistentul personal are statutul unui angajat și beneficiază de drepturile prevăzute de legislația muncii.
Potrivit Legii nr. 448/2006, programul său de lucru nu trebuie să depășească, în medie, opt ore pe zi și 40 de ore pe săptămână. Are, de asemenea, dreptul la salariu, concediu de odihnă și timp de repaus.
Cu alte cuvinte, asistentul personal nu poate fi obligat să fie permanent la dispoziția persoanei pe care o îngrijește. Nici faptul că beneficiarul are nevoie de supraveghere continuă nu înseamnă că angajatul trebuie să lucreze peste program în fiecare zi.
Problema este că nevoile de îngrijire nu se încheie odată cu programul de muncă. Dacă dimineața și după-amiaza persoana este ajutată de asistentul personal, seara și noaptea responsabilitatea revine, în multe cazuri, familiei.
Când familia ajunge să fie singura soluție
În numeroase gospodării, rudele preiau îngrijirea fără să existe un program sau un sprijin suplimentar. Un părinte poate sta acasă pentru a supraveghea copilul adult cu dizabilități, un soț poate renunța la activitatea profesională pentru a-și îngriji partenerul, iar copiii pot ajunge să aibă grijă de părinții lor.
Pentru aceste familii, responsabilitatea nu înseamnă doar câteva ore de ajutor. Poate presupune supraveghere permanentă, nopți nedormite, deplasări la medic și adaptarea întregii vieți în funcție de nevoile persoanei îngrijite.
Citește și: Stagiul complet de cotizare s-a modificat în octombrie. Cine va munci mai mult înainte să se pensioneze?
Există însă și situații în care familia nu poate asigura acest sprijin. Rudele pot locui în altă localitate, pot avea probleme de sănătate sau pot fi nevoite să muncească pentru a-și întreține gospodăria.
De aceea, îngrijirea unei persoane cu dizabilități grave nu poate depinde exclusiv de disponibilitatea familiei. În funcție de nevoile beneficiarului, pot fi necesare și alte servicii sociale, care să completeze ajutorul oferit de asistentul personal.
Ce pot face primăriile pentru persoanele care au nevoie de ajutor?
Legea nr. 448/2006 prevede că autoritățile locale au responsabilități în organizarea și finanțarea serviciilor sociale pentru persoanele cu dizabilități.
Aceste servicii pot include îngrijire la domiciliu, centre de zi sau alte forme de sprijin adaptate situației fiecărei persoane.
În practică, familia poate solicita serviciului public de asistență socială din cadrul primăriei o evaluare a nevoilor beneficiarului și informații despre serviciile disponibile în localitate.
Este important ca situația fiecărei persoane să fie analizată individual. Cineva care are nevoie doar de ajutor pentru anumite activități zilnice se află într-o situație diferită față de o persoană care nu se poate alimenta, deplasa sau supraveghea singură.
În funcție de aceste nevoi, autoritățile pot identifica formele de sprijin prevăzute de lege și serviciile care pot fi accesate.
Un rol important îl au serviciile publice de asistență socială, care trebuie să cunoască situațiile din comunitate și să îndrume beneficiarii către formele de ajutor disponibile.
Cine îl înlocuiește pe asistentul personal când lipsește?
O altă situație apare atunci când asistentul personal intră în concediu sau lipsește temporar de la serviciu. În acest caz, legea prevede că angajatorul trebuie să asigure un înlocuitor pentru perioada absenței.
Dacă acest lucru nu este posibil, există și alte variante prevăzute de legislație, precum acordarea unei indemnizații sau găzduirea temporară într-un centru de tip respiro.
Aceste soluții sunt importante pentru familiile care nu au posibilitatea să asigure singure îngrijirea în perioada respectivă.
Trebuie făcută însă diferența între absența temporară a asistentului personal și încheierea programului său zilnic. Obligația de a asigura un înlocuitor în cazul unei absențe temporare nu înseamnă că legea prevede automat câte un asistent de schimb pentru toate orele de seară și de noapte.
Astfel, problema îngrijirii după terminarea programului rămâne una care trebuie abordată prin serviciile sociale disponibile în fiecare comunitate.
Citește și: Ajutor de încălzire. Câți bani primesc pensionarii pentru lemne, gaze, curent? Până când se depune cererea?
Familiile care întâmpină dificultăți în asigurarea îngrijirii unei persoane cu handicap grav se pot adresa, în primul rând, serviciului de asistență socială din cadrul primăriei de domiciliu.
Acolo pot solicita informații despre serviciile disponibile, evaluarea nevoilor persoanei cu dizabilități și posibilitățile de sprijin la domiciliu sau în comunitate.
În cazul în care există probleme legate de programul asistentului personal, de orele suplimentare sau de respectarea drepturilor acestuia ca angajat, sesizările pot fi adresate Inspectoratului Teritorial de Muncă.
Pentru problemele care țin de organizarea și accesul la serviciile sociale, familia poate cere informații și sprijin instituțiilor cu atribuții în domeniul asistenței sociale.
