China controlează piața invertoarelor solare din Europa. Producătorii au acces la panourile tale solare!
Comisia Europeană avertizează că dependența Europei de invertoarele fotovoltaice produse de companii chinezești a devenit inclusiv o problemă de securitate cibernetică. La București, situația este mult mai puțin clară: ANRE nu deține o evidență centralizată.
Din care să rezulte ce producători de invertoare sunt instalați în România, câte echipamente sunt chinezești și ce capacitate fotovoltaică controlează acestea.
Citește și: Germania reduce subvenţiile pentru energia regenerabilă. Energia fotovoltaică pune presiune pe reţea
Răspunsul ANRE vine într-un moment în care Parlamentul pregătește extinderea atribuțiilor autorităților române în domeniul securității cibernetice a sistemului energetic.
Newsweek România a solicitat informații și de la Transelectrica și Directoratul Național de Securitate Cibernetică (DNSC). Până la momentul redactării acestui material, cele două instituții nu au transmis răspunsurile solicitate.
Europa: 70% dintre invertoarele instalate în 2023 proveneau de la furnizori chinezi
Datele Comisiei Europene oferă o imagine mult mai precisă asupra situației de la nivelul Uniunii.
Potrivit unui document de lucru al Comisiei publicat în 2026, din aproximativ 350 GW de invertoare fotovoltaice livrate în Europa în perioada 2015-2023, circa 225 GW, respectiv 64%, proveneau de la companii chinezești. Huawei reprezenta singură aproximativ 114 GW.
Citește și: Panourile solare ale vecinului îți pot schimba comportamentul. Efectul se vede chiar și la 100 de metri
În 2023, ponderea producătorilor chinezi ajunsese la aproximativ 70% din invertoarele instalate în Europa, iar doi furnizori chinezi aveau acces de la distanță la echipamente asociate unei capacități fotovoltaice de aproximativ 168 GW.
O analiză de impact mai recentă a Comisiei merge chiar mai departe: aproximativ 80% dintre noile sisteme fotovoltaice instalate în Europa folosesc invertoare din China. Documentul estimează că Huawei și Sungrow au acces remote la aproximativ 170 GW, iar capacitatea asociată tuturor mărcilor chinezești depășește 200 GW.
Comisia descrie un risc de securitate rezultat din combinația dintre concentrarea pieței și conectivitatea echipamentelor.
Invertoarele moderne sunt dispozitive digitale conectate la internet. Ele pot comunica cu platformele producătorilor, pot primi actualizări de software și firmware și, în funcție de configurație, pot permite modificarea parametrilor de funcționare sau intervenții de la distanță.
Comisia avertizează că, în cazul compromiterii acestor sisteme sau al interferenței unui stat terț asupra unui furnizor, modificarea simultană a parametrilor ori oprirea unor volume mari de producție ar putea afecta stabilitatea rețelei electrice. Documentele europene menționează explicit ca scenarii schimbarea setărilor, oprirea de la distanță și accesul la date operaționale.
Într-un briefing din mai 2026, Comisia a precizat că evaluările sale de risc includ inclusiv scenariul unei opriri de la distanță cu efecte extinse asupra rețelelor naționale.
În septembrie 2026, grupul de experți al Comisiei pentru energie inteligentă a publicat un raport dedicat special riscurilor cibernetice ale instalațiilor fotovoltaice conectate la internet și efectelor pe care acestea le-ar putea avea asupra rezilienței sistemului electric european.
România nu știe cât din capacitatea fotovoltaică folosește invertoare chinezești
Newsweek România a întrebat ANRE ce pondere din capacitatea fotovoltaică instalată în România utilizează invertoare produse de companii chinezești și a solicitat, dacă datele există, o defalcare pentru Huawei, Sungrow, Solis/Ginlong, Growatt, GoodWe, Deye, Sineng, Sofar și alți producători.
Răspunsul autorității este scurt:
„ANRE nu deţine o astfel de evidenţă.”
Autoritatea nu deține nici o bază centralizată cu producătorii și modelele de invertoare folosite de prosumatorii români, numărul acestora sau puterea instalată aferentă fiecărei mărci.
ANRE colectează lunar date de la operatorii de distribuție despre prosumatori, dar nici aceste raportări nu conțin marca și modelul invertoarelor.
Prin urmare, din datele centralizate în prezent de autoritatea de reglementare nu se poate calcula echivalentul românesc al indicatorilor publicați de Comisia Europeană: ce procent din capacitatea fotovoltaică a României folosește tehnologie chinezească și ce capacitate ar putea fi administrată prin platformele digitale ale acestor producători.
Operatorii de distribuție au însă informații despre echipamente
ANRE arată că informațiile tehnice există la un nivel inferior, la operatorii de distribuție.
În procesul de racordare, documentația tehnică a invertoarelor este transmisă operatorului de distribuție, iar acesta poate solicita informații suplimentare dacă documentația este incompletă.
ANRE ne-a indicat listele de invertoare conforme publicate de Delgaz Grid, Distribuție Energie Electrică România și Distribuție Oltenia.
Aceste liste confirmă prezența pe piața românească a unui număr important de producători chinezi. În lista DEER apar, între alții, Huawei Digital Power Technologies și Shenzhen Growatt, alături de numeroase modele de invertoare ale acestora. Delgaz publică la rândul său lista invertoarelor conforme în secțiunea dedicată prosumatorilor.
Listele nu permit însă calcularea cotei de piață.
Faptul că un anumit model este acceptat pentru racordare nu arată dacă în România au fost instalate zece, o mie sau zeci de mii de asemenea echipamente. Pentru stabilirea ponderii reale ar trebui agregate datele din dosarele de racordare deținute de operatorii de distribuție.
Nu există obligația ca proprietarul să poată elimina accesul remote al producătorului
Răspunsul ANRE scoate în evidență și limitele actualului cadru de reglementare.
Autoritatea spune că documentația tehnică transmisă distribuitorilor trebuie să conțină informații despre modalitățile tehnice prin care pot fi realizate operațiuni precum administrarea, configurarea, restartarea sau oprirea invertorului.
În schimb, în legislația elaborată de ANRE nu există în prezent o obligație prin care proprietarul unei centrale fotovoltaice să poată dezactiva definitiv accesul de la distanță al producătorului sau să fie obligat să aprobe în prealabil actualizările de firmware.
ANRE explică faptul că nu poate introduce singură asemenea reguli în lipsa unui temei în legislația primară.
Autoritatea nu solicită nici informații privind locația serverelor prin care sunt administrate invertoarele, jurisdicția în care sunt procesate datele sau entitățile care au drepturi administrative asupra echipamentelor instalate în România.
Motivul invocat: ANRE nu are atribuții legale în acest domeniu.
În același timp, autoritatea precizează că nu a primit până acum sesizări privind invertoare fotovoltaice din România care să fi fost oprite, limitate sau reconfigurate în urma unor actualizări software ori a unor comenzi transmise de la distanță.
Prin urmare, răspunsul ANRE nu indică existența unui incident de securitate provocat în România prin controlul remote al invertoarelor.
Securitatea cibernetică este analizată în prezent mai ales în raport cu SCADA
Întrebată dacă în procesul de verificare a conformității invertoarelor sunt analizate securitatea cibernetică, conexiunea la cloud, accesul remote și actualizările firmware, ANRE răspunde că aceste aspecte sunt luate în considerare „în funcție de obligaţia de integrare a invertoarelor în sistemele SCADA ale operatorilor de reţea”.
Răspunsul ridică însă problema instalațiilor fotovoltaice mici și a prosumatorilor, ale căror invertoare pot avea conexiune la internet și platforme cloud ale producătorului fără a funcționa în aceeași arhitectură SCADA precum o centrală electrică de mari dimensiuni.
Este exact categoria de echipamente conectate pentru care Comisia Europeană analizează acum introducerea unor cerințe suplimentare de securitate.
Parlamentul pregătește atribuții suplimentare pentru DNSC
România este în același timp în proces de modificare a legislației.
Proiectul PL-x 51/2026, care completează Legea energiei electrice și a gazelor naturale nr. 123/2012, a fost adoptat de Camera Deputaților pe 14 octombrie cu 195 de voturi pentru, un vot împotrivă și 61 de abțineri.
Proiectul nu este însă încă lege în vigoare.
Deoarece Camera Deputaților a introdus modificări substanțiale față de forma venită de la Senat, documentul urmează să fie transmis din nou Senatului pentru respectarea principiului bicameralismului.
În forma adoptată de deputați, DNSC ar urma să primească atribuția de a stabili reguli tehnice de securitate cibernetică pentru sectorul energiei electrice, de a aviza și urmări implementarea strategiilor de securitate cibernetică ale producătorilor, transportatorilor și distribuitorilor și de a aviza investițiile în domeniu înainte ca acestea să ajungă la ANRE. Costurile eligibile ale acestor investiții ar putea fi recunoscute în tarifele reglementate.
ANRE invocă tocmai acest proiect în răspunsul transmis Newsweek România și arată că, după intrarea în vigoare a noilor prevederi, DNSC, în cooperare cu ANRE, va putea analiza și stabili reguli specifice.
UE are o estimare a dependenței. România are, deocamdată, informația dispersată
Diferența dintre nivelul european și cel românesc este în primul rând una de informație disponibilă autorităților.
Comisia Europeană poate estima că 70% dintre invertoarele instalate în Europa în 2023 proveneau de la companii chinezești, că ponderea în noile sisteme a ajuns în jurul a 80% și că sute de GW de capacitate sunt asociate unor echipamente administrabile de la distanță de furnizori chinezi.
În România, ANRE nu poate spune în prezent ce procent dintre invertoarele instalate este chinezesc, câți MW sunt Huawei, Sungrow, Growatt, Solis sau Deye și nici ce capacitate este conectată la platformele cloud ale acestor producători.
În timp ce Uniunea Europeană trece de la analiza dependenței tehnologice la reguli tot mai stricte privind securitatea echipamentelor conectate, România intră în această etapă fără o evidență națională centralizată care să arate dimensiunea propriei dependențe de furnizorii de invertoare din China.
Proiectul legislativ aflat acum în Parlament ar urma să ofere DNSC și ANRE instrumentele pentru o reglementare mai detaliată. Rămâne însă de stabilit dacă viitoarele norme vor impune și inventarierea producătorilor, controlul accesului remote, reguli pentru actualizările de firmware și identificarea jurisdicției infrastructurii cloud prin care sunt administrate echipamentele conectate la sistemul energetic românesc.
